Silenzio stampa

Vi s-a intamplat sa ajungeti sa nu mai vorbiti cu o persoana? Exista cineva, cu care nu doar ca nu mai tineti legatura, ci...nu mai vorbiti...deloc?

Ei bine, mie da. Parca mi-e si urat sa spun, mi se pare un lucru atat de mare, sa ajungi sa nu mai vorbesti cu o persoana. Se poate intampla sa ai diferite divergente, un conflict chiar, dar atunci cand ajungi sa nu mai vorbesti cu o persoana, fara motiv? Sunt atat de multe intrebari care prind viata fara sa stai sa te gandesti o clipa.

Eu am ajuns sa nu mai vorbesc cu o persoana, fara motiv...sau poate pentru ca vorbind, faceam rau unei alte persoane. E singura explicatie care am gasit-o. Dupa ce ai impartit lucruri, convorbiri interminabile, momente, rasete, melodii, poate chiar sentimente cu cineva, sa ajungi sa nu ii mai spui nimic. Intotdeauna am fost si sunt convinsa ca lucrurile se intampla cu un anumit motiv, si ca El are un plan pt fiecare mai presus de ce putem noi sa ne imaginam si candva, o sa ajungem sa ne dam seama de motivul pentru care s-a intamplat un anumit lucru. Oricum mi se pare un lucru atat de urat, e ca si cum as fi facut un lucru rau de care mi-e rusine, cineva nu a mai vrut sa vorbeasca, cu mine, deloc. E normal ca urmatoarea intrebare e: din cauza mea? probabil.

"- M-am gandit, ca ar fi mai bine....sa...nu mai vorbim. - Deloc? - Deloc. - Bine, ciao!" asa am ajuns eu sa nu mai vorbesc cu cineva. Parerea mea despre acea persoana nu s-a schimbat cu mult, i-adevarat ca finalul asta ciudat, m-a facut sa imi pun anumite intrebari chiar despre persoana respectiva, dar totusi...in continuare am admirat-o, in continuare as spune lucruri bune despre ea, in continuare ii doresc tot binele din lumea asta si daca s-ar putea si mai mult, in continuare cred ca am avut multe de invatat de la ea.

E greu..era vorba despre mine, tine, aer, mancare, viata, masini, ooo da, masini, relatii, sentimente, familie, prioritati, dezamagiri, lista de valori, dorinte, ceaiuri..si cate ceaiuri, cursuri, idealuri, muzica, telefoane, intalniri, convorbiri, muuuulte convorbiri, nopti lungi, nevoie de a povesti, destainuri, prima data, sperante, lacrimi, sfarsit. Si nu sunt doar o insiruire de cuvinte, ci lucruri care le-am facut impreuna cu o persoana si legat de fiecare din cuvinte as avea o poveste, de asta ajunge sa fie greu..cand nu mai vorbesti, daca inainte faceai atat de multe.

Cateodata imi pare rau ca am ajuns...asa, dar probabil ca relatia, sau modul in care ne-am cunoscut nu a fost sufiecient astfel incat sa putem continua sa, ne vorbim. In my book, sa saluti it´s called polliteness...salutul e dat de la Dumnezeu.

Cred ca faptul ca nu mai vorbesti cu cineva, e un lucru profund care devine superficial prin simplul fapt ca ar conta atat de mult, si totusi ajunge sa conteze atat de putin, incat...nu mai vorbesti, nu mai ..ajunge, deloc.

Eu, nu mai vorbesc cu cineva. Cred ca am trecut peste asta si peste roseata si caldura din obraji pe care le simt de fiecare data cand ma gandesc la asta. Cu toate astea in continuare o stimez pe persoana respectiva si sper ca Dumnezeu sa aibe grija de...el.