Sursa foto: http://www.stonetohome.com
Ma uitam acum peste niste poze mai vechi de-ale mele in care apar foooarte multi oameni. Ma uitam la poze pentru ca ieri am visat un fost coleg din gimnaziu, pe care nu l-am mai vazut de atata timp, si cum azi mai toata ziua m-am gandit la el, mi-am adus aminte de scoala cand eram in clasele mici si de nenumaratele amintiri pe care le am impreuna cu colegii mei de atunci. Mai apoi imi chiar spuneam, nu conteaza cat de mult timp trece de cand nu ai vazut o persoana, daca ti-e draga, daca ai facut ataat de multe lucruri impreuna, daca o cunosti asa de bine, poate cum nu o cunosc prietenii actuali, neaparat trebuie sa iti trezeasca niste sentimente frumoase.
Cum e facut si creierul si inima noastra...sa pastreze amintirea unei persoane, unui sentiment, unui lucru consumat altadata cu atata repezeala, unu ras impreuna cu un prieten atat de bine intiparit, incat nici cum sa nu se poata sterge. Cat de pretioase si de scumpe pot fi amintirile unui om? Cat de mult trebuie sa conteze albumele vechi de poze...ooo nu! nu astea digitale, ci albumele noastre vechi, pe care le cumparam de la scoala cand venea nenea cu o plasuta, si cine vroia sa cumpere se scria pe lista, si urmatoarea saptamana duceai banii la scoala ca sa primesti in schimb albumul atat asteptat :) De fapt cum sa nu pastram amintirile acestea? Cum sa nu iti aduci aminte de scrisorile de dragoste primite de la colegi de valentine´s day (obligati fiind de dna profesoara sa le trimite...eu inca le mai si am)? cum sa nu iti aduci aminte de martisoarele lasate de colegii de clasa in banca pentru ca le era rusine sa ti le dea altfel? cum sa nu iti aduci aminte de lucrurile impartite cu colegii de clasa, care erau prietenii tai cei mai buni? cum sa nu iti aduci aminte de taberele organizate la scoala? cum sa nu iti aduci aminte de sentimentele care le nutreai in secret pentru colegul/colega de clasa? cum sa nu iti aduci aminte de visele pe care le aveai cu ea? cum sa nu iti aduci aminte de prima uniforma? cum sa nu iti aduci aminte de vacantele de vara cu parintii la mare? cum sa nu iti aduci aminte cum era cand aveai varicela sau oreon? cum sa nu iti amintesti de excursiile facute? cum sa nu iti aduci aminte de concertele din oras?cum sa nu iti aduci aminte cum te asculta mama la lectii? cam sa nu iti aduci aminte de mancat lebenita pe balcon cu sora/fratele tau sau de spart samburii de la caise? cum sa nu iti aduci aminte?vai cate sunt! cum sa nu iti aduci aminte de tot? nu se pot uita! am fi saraci fara ele, nu am lasa o amprenta asupra vietii noastre impartita cu ceilalti oameni.
Stiu ca toti avem amintiri pe care nu le-am schimbat cu nici o firmitura in plus sau in minus, si le savuram de fiecare data cu acelasi drag cand ne aducem aminte de un lucru demult facut. Doamne cate ni s-au intamplat, cati oameni am cunoscut, cate oracole am completat, cate fotografii, cate martisoare, cate colectii, cate jocuri, cate melodii. Le pretuiesc si le nu le-as schimba cu nimic. Iar gentuta mea de acasa pliiiiiine cu lucruri importante din gimnaziu, albumele de fotografii din copilarie, cutia cu arhiva biletelelor din liceu, colectia de servetele sunt cele mai frumoase dovezi ale trecerii timpului in cel mai placut mod posibil.
Amintiri...cate amintiri...amintirile sunt cele mai pretioase nu margaritare, pietricele...amintirile sunt pietricelele mele, pietricele care cladesc viata unui om, a mea, a noastra...pietricelele mele!
"[... ]si urmatoarea saptamana duceai banii la scoala ca sa primesti in schimb albumul atat asteptat :)" ...cum sa nu-ti aduci aminte de sefa clasei care strangea banii? te iubesc, presedinta mea, din toata fiinta mea accesoriala :*
ReplyDeleteSper ca pe viitor sa iti mai adunam cateva pietricele frumoase:*
ReplyDeleteDiversitatea amintirilor este asa de mare incat nu se poate vorbi numai de amintiri bune sau rele. Ele sunt niste imagini patrate in memorie si toate ne-au facut sa crestem si sa ne maturizam atata prin momente si amintiri fericite cat si triste. Toate amintirile frumoase sunt pretioase si la toate ne gandim cu placere. Pietricele, este cuvantul perfect pentru amintiri, deoarece larga varietate de forme si culori intruchipeaza perfect diveristatea amintirilor noastre. Imi face tot timpul o deosebita placere sa ma gandesc la trecut si sa asociez clipele mele din copilarie cu a altor oameni, deoarece se vede ca toti avem aceeasi piatra la temelie, aceleasi amintiri a unui timp la care toti ne gandim ca si la cel mai bun timp din viata noastra si ca fiecare am inceput sa o slefuim in acelasi fel, adica mandrindu-ne cu binele prin care am trecut, chiar daca au fost niste lucruri simple si banale, ele au fost ale noastre si nu le-am schimba pentru nimic in lume. Iti multumesc ca imi aduci aminte mereu de pietricelele pretioase.
ReplyDeleteSuspansul de lunga durata este urmat de asteptari mari! Sper ca nu ai abandonat arta cuvintelor si ca ne mai fascinezi si in continuare cu alte intamplari veridice. In mare asteptare...al tau cititor devotat, Mr. Butterfly
ReplyDeleteah nu, nu doresc sa creez asteptari mari, doar lipsa de timp, lucru, fugit dintr-o parte in alta, examene proiecte, nici nu stiu de ce nu am avut timp cateva minute sa ma pun sa imi astern un gand pe "foaie". ma inclin in fata cititorului meu, daca mai spui si devotat imi depaseste asteptarile :) chiar daca inca nu mi-ai spus cine esti si eu am ramas cu intrebarea asta si chiar curiozitate, recunosc.
ReplyDelete