Intangibil

Sunt atat de muuulte lucruri in lumea asta care nu depind de noi deloc..nu pot fi schimbate in nici cea mai mica masura posibila, nu poti sa le influentezi, nu poti sa le schimbi, pentru ca pur si simplu nu depind de tine, iar in fata unui asemenea lucru stai lipsit de orice putere si nu poti sa faci nimic! Dar vai cate ai vrea sa faci, cat de frustrat devii, cat de nefericit pentru ca esti incapabil sa schimbi macar un pic o situatie sau un fapt. Nu vorbesc aiurea si nu incerc sa filozofez, ma refer la intamplari adevarate din viata noastra, mai importante sau nu, mai definitive sau nu. Cand nu poti ajunge undeva din cauza unui act care nu ti se elibereaza, si nu poti face nimic, cand iubesti atat de mult o persoana pe care...ajungi sa o pierzi, si nu poti face nimic, cand obligat de anumite circumstante te topesti de dorul unei persoane, si chiar daca pentru o anumita perioada de timp, nu poti face nimic, cand iti faci planuri atat de dragi tie pe care nu apuci sa le indeplinesti din cauza unui obstacol imposibil de inlaturat din drumul tau, cand persoane dragi tie trebuie sa plece undeva unde ii duce viata, si nu poti face nimic.

Despre fiecare din situatiile de mai sus as putea vorbi atat de mult si poate la un moment dat am sa o si fac, dar azi...ma opresc la persoanele care intra in viata noastra, iar la un moment dar trebuie sa isi continue drumul lor in alta parte, departe de tine.

In viata...sau poate, in viata mea am ajuns sa cunosc oameni foarte multi, sa ii apreciez pe unii, sa ii iau drept ca model pe altii, sa nu ii inteleg pe ceilalti, sa ii iubesc pe toti..oameni de toate felurile. Am avut prieteni de cand ma stiu si in jurul lor ma simt cel mai bine. De obicei tind sa cred ca imi fac foarte usor prieteni...dar am ajuns poate si la o varsta :) in care probabil prioritatile sunt altele si devii poate si mai inchis in ceea ce priveste sa lasi o persoana sa se apropie de tine mai mult decat normalul pe care il stabilesti tu.

Nu demult am ajuns sa cunosc oameni poate cu alte prioritati - cum spuneam -si lista de valori fata de oamenii cu care eram eu obisnuita. De la cunoscut am ajuns, zic eu, la apropiat, la povestit un pic din viata voastra (cred ca asta e aspectul cel mai greu cand iti fac prieteni la alta varsta decat 14 ani, pentru ca cei de atunci stiu tot despre tine si viata ta si ce ai facut pana atunci, dar daca iti faci prieteni la 23 ani, te gandesti oare ce sa ii povestesti omului de langa tine despre viata, despre familia si despre tine?), vrei sa te cunoasca exact asa cum esti fara sa isi faca o parere gresita, vrei sa ajunga sa tina la tina pentru ca asta te-ar chiar putea face fericit. Am ajuns sa ii apreciez pentru ceea ce sunt ei, noii oameni din viata mea, sa le cer sfaturi in anumite privinte cand nu mai stiam ce sa fac. Evident, cum ma si asteptam, s-au dovedit a fi alaturi de mine exact atunci cand trebuia, sa ma chiar sustina si sa imi dea poate chiar imboldul de care aveam nevoie. Recunosc, pentru mine una, a fost greu la inceput sa incerc sa imi fac noi prieteni, sa pot sa inteleg, ca alti oameni au alte ocupatii, sa imi dau seama de diferente si de atat de multe asemanari.

Si cu toate lucrurile bune si rele deopotriva, ajungi si la 23 de ani sa iti faci noi prieteni, sa te atasezi, sa imparti lucruri, intamplari frumoase sau rele din viata ta de pana acum, si mai apoi impreuna cu ei, sa le spui secrete, sa te simti foarte bine impreuna, ca in final ei sa trebuiasca sa o ia pe un alt drum - i-adevarati sa nu credeti ca merg in celalalt capat de lume, dar una e sa treci drumu sa mergi la ei si alta sa trebuiasca sa faci vreo 4-5 ore pana acolo, lucru care nu e la fel de la indemana.

Uite asa se intampla in viata lucruri pe care nu le poti schimba cu nimic, desi cateodata ti-ai dori din toata inima, dar ele pur si simplu sunt de neatins pentru noi...sunt intangibile puterii noastre de actionare si influentare si ajungi sa te atasezi de oameni care ii vezi cel putin o data pe saptamana, si ajungi sa iti fie dragi, sa ii iubesti, sa te apropii de ei, sa te bucuri pentru reusitele lor, ca mai apoi sa trebuiasca sa plece.

Dar asta e viata si lucrurile se intampla cu un motiv anume si oricum prieteniile se pastreaza din orice colt al lumii ar fi doi oameni sau mai multi, si sentimentele, si dorintele unuia pentru celalalt. Asa ca, in ciuda faptului ca nu se pot schimba lucrurile, poate asa trebuie sa fie, si eu ii multumesc lui Dumnezeu ca inca mai cunosc oameni pe care ii admir si de la care am lucruri de invatat si care imi devin prieteni, chiar daca pleaca un pic mai departe...