Eu cred.

Tu in ce crezi? Voi in ce credeti?Eu cred in oameni, eu cred in familia si prietenii mei, eu cred ca lucrurile se intampla cu un anumit scop, eu cred ca cineva are un plan mare pentru fiecare in parte, eu cred ca dupa lucruri rele intotdeauna vine ceva bun si in multe altele, dar mai presus de orice, eu cred in Dumnezeu.
Cum ajungi sa crezi in cineva?sa ai incredere in cineva?cunosti persoana, poate il pui la incercari, sau viata ne pune la incercari impreuna. Eu nu stiu cand am inceput sa cred in Dumnezeu. Sa fie atunci cand mama se ruga cu noi cand eram mici si noi ziceam maaai maaai o data, mami, sau cand ne-a dus mama la biserica? nu stiu! cert e ca eu cred si cred cu tarie si totul a decurs cum va spuneal, l-am cunoscut si nu o data m-a ajutat atunci cand aveam mai mare nevoie, asta pe langa toate lucrurile bune si frumoase pe care mi le da in fiecare zi. Recunosc ca poate nu cunosc atat de bine unele lucruri incat sa port cateodata o discutie cu cineva care nu crede, sau poate ca nu as fi in stare sa fac pe cineva sa creada...pt ca, cum spuneam nu asa ajungi sa crezi in cineva.
Pentru ca eu cred, am avut de atatea ori ocazia, placerea sa particip la anumite slujbe care mie mi se pare mai presus de orice, iar in momentul ala stau si ma gandesc...cum poate cineva sa se lipseasca de asa frumusete. Stiu si sunt convinsa ca pentru unii poate suna atat de frumos impopotonat sau de ras chiar...dar nu ma supar. Pentru mine e un sentiment atat de bun si de fruumos si de nedescris incat ma intreb: cum se poate lipsi cineva de ceva atat de extraordinar?
Eu cred si poate nu intr-atat incat cateodata sa am mai multa nadejde decat am si am fooooarte multe lucruri rele sau gresite. Dar eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat si cred cu tarie ca El, are un plan mare pentru fiecare din noi....eu cred.

Long time no see..

Oare de ce nu am mai scris? sa fie asta un defect al meu, ca ma prind in prea multe lucruri si uit de cele incepute mai devreme si chiar de placerea cu care le faceam?sau poate doar s-au intamplat prea multe lucruri de cand nu am mai scris...anyways I´m still here :D if there´s still anyone interested :)
De atunci m-am mutat, am terminat si cu scolile(in principiu) si imi caut de lucru...nu prea merge la capitolul asta. Ba am prea multe scoli, ba nu ma potrivesc, ba imi lipseste ceva, ba supracalificata si in majoritatea: va multumim pt ca ati aplicat...., ne pare rau..., mult succes! asta in cazul in care nu ma fac domn in loc de doamna si imi arata profesionalismul de care dau dovada.
De aici mi-am adus aminte de una dintre cele mai mari temeri ale mele...ca nu o sa ajung sa o fac pe mama sa fie mandra de mine! bine...zic mami si tati ca sunt mandri ei de ce am facut pana acum...sau poate mai mult de ce nu am facut :)) dar nu asa cum vreau eu! sa fie mama maaandra de mine, sa simta saraca dupa toate sacrificiile pe care le-a facut ca se intoarce roata si Andra ei e sanatoasa, fericita si implinita pe plan profesional!
Daca ar suna ceasul in fiecare dimineata la ora 6 sa merg la servici...familia mea si toate familiile sa fie sanatoase...as fi cea mai fericita si implinita femeie din lume. Sunt convinsa ca mai apoi mi-as dori altceva...dar acum si poate inca ceva timp dupa as fi fericita cu ce am.
Toate lucrurile la timpul lor...dar lucrul asta, cand?