Eu cred.

Tu in ce crezi? Voi in ce credeti?Eu cred in oameni, eu cred in familia si prietenii mei, eu cred ca lucrurile se intampla cu un anumit scop, eu cred ca cineva are un plan mare pentru fiecare in parte, eu cred ca dupa lucruri rele intotdeauna vine ceva bun si in multe altele, dar mai presus de orice, eu cred in Dumnezeu.
Cum ajungi sa crezi in cineva?sa ai incredere in cineva?cunosti persoana, poate il pui la incercari, sau viata ne pune la incercari impreuna. Eu nu stiu cand am inceput sa cred in Dumnezeu. Sa fie atunci cand mama se ruga cu noi cand eram mici si noi ziceam maaai maaai o data, mami, sau cand ne-a dus mama la biserica? nu stiu! cert e ca eu cred si cred cu tarie si totul a decurs cum va spuneal, l-am cunoscut si nu o data m-a ajutat atunci cand aveam mai mare nevoie, asta pe langa toate lucrurile bune si frumoase pe care mi le da in fiecare zi. Recunosc ca poate nu cunosc atat de bine unele lucruri incat sa port cateodata o discutie cu cineva care nu crede, sau poate ca nu as fi in stare sa fac pe cineva sa creada...pt ca, cum spuneam nu asa ajungi sa crezi in cineva.
Pentru ca eu cred, am avut de atatea ori ocazia, placerea sa particip la anumite slujbe care mie mi se pare mai presus de orice, iar in momentul ala stau si ma gandesc...cum poate cineva sa se lipseasca de asa frumusete. Stiu si sunt convinsa ca pentru unii poate suna atat de frumos impopotonat sau de ras chiar...dar nu ma supar. Pentru mine e un sentiment atat de bun si de fruumos si de nedescris incat ma intreb: cum se poate lipsi cineva de ceva atat de extraordinar?
Eu cred si poate nu intr-atat incat cateodata sa am mai multa nadejde decat am si am fooooarte multe lucruri rele sau gresite. Dar eu ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dat si cred cu tarie ca El, are un plan mare pentru fiecare din noi....eu cred.

Long time no see..

Oare de ce nu am mai scris? sa fie asta un defect al meu, ca ma prind in prea multe lucruri si uit de cele incepute mai devreme si chiar de placerea cu care le faceam?sau poate doar s-au intamplat prea multe lucruri de cand nu am mai scris...anyways I´m still here :D if there´s still anyone interested :)
De atunci m-am mutat, am terminat si cu scolile(in principiu) si imi caut de lucru...nu prea merge la capitolul asta. Ba am prea multe scoli, ba nu ma potrivesc, ba imi lipseste ceva, ba supracalificata si in majoritatea: va multumim pt ca ati aplicat...., ne pare rau..., mult succes! asta in cazul in care nu ma fac domn in loc de doamna si imi arata profesionalismul de care dau dovada.
De aici mi-am adus aminte de una dintre cele mai mari temeri ale mele...ca nu o sa ajung sa o fac pe mama sa fie mandra de mine! bine...zic mami si tati ca sunt mandri ei de ce am facut pana acum...sau poate mai mult de ce nu am facut :)) dar nu asa cum vreau eu! sa fie mama maaandra de mine, sa simta saraca dupa toate sacrificiile pe care le-a facut ca se intoarce roata si Andra ei e sanatoasa, fericita si implinita pe plan profesional!
Daca ar suna ceasul in fiecare dimineata la ora 6 sa merg la servici...familia mea si toate familiile sa fie sanatoase...as fi cea mai fericita si implinita femeie din lume. Sunt convinsa ca mai apoi mi-as dori altceva...dar acum si poate inca ceva timp dupa as fi fericita cu ce am.
Toate lucrurile la timpul lor...dar lucrul asta, cand?

Ciudatenii:

1. Cat de ciudat poate fi sa vrei sa faci ceva pentru ca iti doresti si ai promis cuiva si ai face un lucru bun si frumos....dar pentru ca de obicei exista un dar...facand acest lucru ti se rupe inima ca lasi pe cineva care nu se bucura...de prezenta ta sau nu te bucuri tu de prezenta sa... Cum e sa simti bucurie si implinire ca faci ceva si cat de frumoase momente ai sa petreci alaturi de cei mai dragi oameni din lumea asta si sa simti in acelasi timp ca ti se rupe inima ca nu esti chiar langa toti cei mai dragi?
Cat de ciudat - pt ca e singurul lucru care imi vine in minte...e ciudat, e urat e aaaaaaa e enervant, sa vrei sa faci ceva bun si prin lucrul acela bun sa fii trista nu doar tu ci si altii si in acelasi timp fericita si tu si altii. Probabil ca nu ciudat e cuvant cel mai bun, ci cum spune tata intotdeauna: trebuie sa ai prioritatii, sa stii care sunt lucrurile importante care trebuie facute la un moment dat, la momentul potrivit.
Asa ca da, sunt ciudatenii prin sentimentele atat de extreme pe care le simti luand o anumita decizie, dar sunt decizii pe care orice persoana ajunge sa le ia asumandu-si toate consecintele si mai mult decat atat: toate lucrurile se intampla dintr-un motiv anume. Sau e doar ciudatenia mea, care ar fi trebuit sa apara demult avand in vedere deciziile pe care le-am luat eu pana acum si de acum inainte?

Cer de dimineata :)

Buna dimineata! e 7 si un pic nu am mai putut dormi de vreo ora din cauza gandurilor poate sau a pacatelor :)) asa se spune nu? imi pare rau ca nu v-am mai vizitat si sper sa ne vedem cat de des fara perioade de pauza atat de lungi.
Cred ca ultima perioada a fost destul de...superficiala pot sa ii spun, cu prea multe si prea putine lucruri care mi s-au intamplat, sau poate singura greseala a fost ca am asteptat eu sa se intample ceva fara sa fac prea mare lucru. Dar acum primul lucru care imi vine in minte e cerul de dimineata :) vi-am mai spus cat de mult imi place lumina de dimineata, incepand cu momentul in care se crapa de ziua si e semi intuneric pana la prima lumina puternica :) Cate lucruri nu mi s-au intamplat pe lumina aceasta...cand vii din oras, sau de la povestit in masina pana dimineata cand ai uitat de timp, sau incepe sa se descarce telefonul de la luuuunga conversatie. Cateodata lumina asta o asociezi cu frigu de dimineata, cand ma trezeam impreuna cu sora-mea, Ale sa mergem la scoala, stiti despre ce vorbesc, cand te imbraci cat de repede poti sa scapi de friiiig :) Iar ajung la amintiri. Orice as spune intotdeauna ajung la pietricelele mele de colectie. Dar nu-i nimic.
Azi cu asta am sa fiu in gand, cu lumina de dimineata si lucrurile care s-au intamplat la trecerea de la noapte la zi, la cerul de dimineata.