Cateodata ni se face un dor nebun de anumite lucruri mici pe care le faceam candva cu atat de mare drag, incat acum gandindu-ne la ele, mie una, imi aduc acelasi sentiment pe care il traiam atunci. Daca ma gandesc acum ce bine ar fi o plimbare prin ninsoare, sa ninga fruuuumos si incet(nu atat de mult ca anul trecut) si sa ma plimb, pot sa simt cum m-ar durea obrajii de la atata zambit si multumire.
Cateodata o simpla amintire, a unei pitricele de valoare din colectie poate sa imi redea o stare de bine, o stare de implinire, o stare care chiar daca e faurita din amintirea unui sentiment sau lucru poate sa aiba o atat de puternica forta.
Nici nu cred ca mi-ar ajunge hartia din lume...sau mai realist hartia care o am in casa :) ca sa pot sa scriu toate asemenea pietricele care le am eu...cum facea mama prajitura si nu ma lasa sa iau din aluat sa ma joc cu el, dar bunica intotdeauna imi dadea pe ascuns, cum stateam cu ai mei la masa si mama ne povestea de ceva lucruri cand eram mici, cum savuram un orange cup la marco polo, dupa olimpiada de la romana din clasa a 9-a, cum ne lasa mama in prima ploaie de vara pe mine si pe sora-mea sa iesim afara sa fugim prin ploaie in maieu si pantaloni scurti...si cate mai sunt.
Cateodata, ca si acum, sunt recunoscatoare pentru tot ceea ce ma face sa ma simt bine, pentru tot ceea ce am, penru tot ceea ce primesc de la ceilalti, pentru fiecare om din viata mea si pentru tot, deoarece cateodata e buna si o amintire ca sa-ti ridice moralul.
