Ploua foarte tare..nu mai am de gand sa spun cat de tare poate afecta vremea un om...ca s-a zis de prea multe ori, dar sunt de acord si eu cu asta. Am venit azi cu autobusul acasa, vreo 20 de minute si ma gandeam la atatea lucruri.. si mi-am dat seama ca acum ceva vreme aveam atat de bine stabilit ce urmeaza sa fac, si un mic plan care sa ma ajute pe mai departe. Dar mi s-a intamplat acum, poate or mai fi fost multi altii carora li s-a intamplat...sa ma trezesc azi, sa imi dau seama ca planul nu mai poate fi urmat, ca s-au schimbat atat de mult circumstantele, incat mi s-a dus planul pe apa sambetei...si acum ce fac? ce facem in situatii de genul asta, cand nu mai stii incotro sa o iei si daca te intreaba cineva ce faci in 2 luni nu stii ce sa raspunzi, sa nu mai zic de tipica intrebare de la interviuri, unde si cum te vezi in 5 sau 10 ani? cred ca sunt 2 variante: 1. mergi mai departe si tragi si incerci si faci, sau 2. mergi la mami acasa? nu in ideea sa te ajute, ci sa renunti la incercari si te multumesti cu mai putin? Ca veni vorba..cred ca nu as da niciodata sfatul asta...ia lumea in piept, du-te si daca e departe de familie, de prieteni, ca asta e viata...te duce pe unde nu te astepti sa ajungi...un ***** ciufulit! nu e bine departe de mami, nu e bine departe de prieteni, nu e bine niciunde unde esti singur! nu se compara prieteniile facute in prima zi de liceu, cu altele!
Sunt prea pesimista azi...si nu, nu o sa dau vina pe ploaie, nici pe planurile mele naruite..mi-e dor un pic dor..ca intotdeauna, din pacat. Incerci ceva nou, cauti ceva mai buni, iti doresti mai mult, lupti pentru lucruri mai mari, dar cand parca totul sta pe loc, dupa toate straduielile tale..atunci, ce? Eu merg la mami..nu ma las, nu incetez sa gasesc ceva mai bun, dar...inainte de toate ..merg la mami, sa imi reincarce sufletu cu drag si bunatate, si numai lucruri pozitive..pentru momentele alea cand stai cu mami si cu tati..si esti convins ca acolo si atunci nu ti se poate intampla absolut nimic rau.
