In primul rand imi pare rau ca nu am mai scris de atata vreme, dar parca lucrurile astea cotidiene cateodata iti ocupa mai mult timp decat ar trebui si in plus am fost acasa la maaami mea.
Ma gandeam zilele astea, la arhicunoscuta/repetata/mult auzita intrebare "de ce?" la care bineinteles de nenumarate ori nu ii gasim raspuns, sau poate ca nici nu trebuie sa stim raspunsul chiar in momentul in care ne punem intrebarea pentru ca il vom afla cu siguranta mai tarziu. Si ma gandeam eu la intrebarile mele, de ce am ajuns aici? de ce nu am profitat de bursa in alt moment? de ce ajung oamenii sa dezamageasca? de ce mi-e atat de dor de mami? de ce nu-mi ies lucrurile cum vreau eu? de ce nu am familia langa mine? de ce ne-am certat ieri? de ce unii oameni ne parasesc-atat de repede pentru noi? de ce nu sunt oamenii mai civilizati? de ce, de ce, de ce...
De ce are nevoie un om de o alta persoana langa? de ce ajungi sa tii atat de mult la partenerul/partenera ta?poate din nevoia de a impartasi unele lucruri, sentimente, trairi cu cineva mai aproapiat decat toti ceilalti?cum de ajunge cineva sa ocupe un loc atat de mare, incat devine foarte important. Avem noi oamenii intotdeauna nevoie de un sprijin, de o persoana care sa stii ca e acolo pentru tine? nevoia asta mare de a fi iubit si de a iubi pe cineva, ne face atat de predispusi la a-i oferi cuiva un asa mare loc in viata ta? Probabil ca da...sigur ca da! doar nu degeaba zice mama ca doi oameni care se iubesc muult mult parca ajung sa semene, doar nu degeaba ajung doi oameni atat de fericiti impreuna incat lumea e prea mica sa le incapa tot binele lor in ea.
De ce lasam un om nou in viata noastra, ii dam voie sa ocupe un "spatiu" atat de mare, din inima noastra, din locul pentru pantofi si pana din cele mai intime lucruri? Pentru ca atunci cand te doare un degetel, el intotdeauna o sa te faca cu gel si o sa pupe ca sa treaca.
